Duminica orbului

20/05/2010


Iată, azi 20 mai 2010, se implinesc 20 de ani de la primele alegeri libere de după 1989 ce au avut loc în acea duminică, numită în calendarul creştin-ortodox duminica orbului, conform evangheliei. Atunci a fost legitimat regimul lui Ion Iliescu şi a acolliţilor săi în aşa zisă democraţie originală, originalitate ce s-a propagat până azi şi cine ştie cât o să mai dureze.

Atunci a ieşit tot poporul să voteze, toată ziua fiind cozi interminabile la secţiile de votare, atenuate doar de un episod dintr-un serial sud-american şi pe care românii cu antene pentru bulgari îl văzuse cu vreo doi ani în urmă. După mai bine de 45 de ani ţinuţi în semiobscuritatea regimului comunist instalat la noi de către sovietici cu ajutorul unor trădători de neam şi ţară, iată că românii puteau vota liber. Şi au votat precum un câine bine dresat, cu reflexe bine înfipte în memorie. Şi-apoi de unde se putea alege, fiindcă cei care candidau, indiferent de destinaţia votului, erau tot foşti nomenclaturişti sau fruntaşi ai regimului comunist care doar cu numele dispăruse.

Şi unde s-au pus băieţii pe treabă. Şi din apărătorii proprietăţii socialiste, au început să smulgă din aceasta. Mai întâi câte o bucăţică, apoi hălcile au devenit din ce în ce mai mari, încât România nu mai este a românilor ci a celor care, sub pretextul construcţiei societăţii  capitaliste, şi-au însuşit totul, astfel ca aceasta arată azi aşa cum arată.

Acest blestem nefiind îndeajuns, de vreo doi ani a venit şi această criză economică şi financiară care aproape a pus la pământ biata noastră ţară. Boala, cel mai adesea, loveşte un om slab, subnutrit, anemiat. Iar România a fost prinsă în această ipostază după ce fusese jefuită de o mână de oameni lacomi, aşa zişi investitori, afacerişti.

Acest blestem vine tocmai de la acest bătrân bolşevic, Ion Iliescu, care timp de 11 ani cât a domnit la Cotroceni a favorizat acest grup de nelegiuiţi, el cel sărac şi cinstit. Şi ca să nu se spună că numai oamenii lui s-au îmbogăţit fără muncă, a dat voie şi altora. Astfel că oameni din toate partidele au profitat de-a lungul celor 20 de ani iar economia ţării s-a subţiat şi a slăbit încât nu mai poate sta pe propriile picioare şi trebuie ajutată din afară. Fenomenul a fost aidoma unui bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte şi se amplifică până ce nu mai poate fi urnit din loc. Iar guvernul actual, depăşit de situaţie, se chinuie să urnească lucrurile cu ajutorul unor organisme europene şi internaţionale, dar şi printr-o curbă de sacrificiu impusă românilor.

Dar guvernul nu luptă doar cu criza ce s-a instalat şi nu mai pleacă. Ci şi cu partidele de opoziţie şi sindicatele. Opoziţia, în loc să vină cu propuneri constructive, se opune la orice iniţiativă a guvernului fiindcă este…opoziţie. Iar sindicatele, care numai sindicate nu sunt, având în fruntea lor nişte îmbogăţiţi aşa cum arătam mai sus, vor să ne arate că apără drepturile salariaţilor. Dar numai ale celor din mediul bugetar. Pentru cei din privat, Dumnezeu cu mila. Şi astfel căpeteniile de sindicat se fac că muncesc pentru a-şi justifica banii încasaţi din cotizaţii. precum şi existenţa acestor sindicate. Căci şi cu ele sau fără ele, tot aia e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: