Aceasta institutie de stat sau nationala, cum i se mai spune, TVR, pentru care platim o taxa luara, taxa ce constituie unul din cele trei izvoare de venituri, face orice numai ca sa NU fie pe placul celor ce-o intretin. Si asta cu o inversunare demna de o cauza mai buna.

Pentru ca s-a labartat prea mult prin cele sapte canale ale sale, la care se adauga si studiourile teritoriale, grila de programe este foarte subtire si este invers proportionala cu numarul salariatilor sai. Si atunci ce face?  Se incarca in mod artificial cu diferite programe sau transmisii care nu intereseaza pe nimeni.

De pilda, Olimpiada de iarna de la Vancouver. Lasand la o parte faptul ca a rimis acolo o echipa de reporteri si tehnicieni care numeric este egal cu cel al sportivilor trimisi de Romania, pentru a umple grila a transmis tot felul de probe la care nu s-a uitat mai nimeni, mai ales ca unele erau in timpul noptii la noi. Pe cine interesa oare schi fond, hochei feminin, sanie sau altele? Romanii nu se prea dau in vant dupa sporturile de iarna.

Sau. In fiecare duminica romanii trebuie sa urmareasca, chiar in reluare, „celebrele” conferinte de la Ateneu de anul trecut ale unui actoras cu veleitati de vector al culturii. Omul, in loc sa-si vada de meseria lui in care ar trebui sa se perfectioneze, s-a apucat sa tina niste conferinte cu iz teologic-filozofic din partea cui nu se stie, dupa ce luase cu asalt cateva televiziuni de nisa in aceeasi nota. Ma intreb cine sunt cei ce asista la aceste conferinte si cum au fost adusi la Ateneu si, mai ales, ce inteleg din ceea ce asculta. Mai bine TVR ar transmite in direct, asa cum facea in urma cu foarte multi ani, spectacole de teatru sau opera si unde l-am putea vedea la lucru pe actorasul Dan Puric.

Daca unei televiziuni private nu pot sa-i reprosez decat in sinea mea ceea ce vad, e treaba acesteia, nu sunt banii mei, de la TVR am pretentia sa nu se prostitueze, sa ridice stacheta, netinand cont de rating. Ridicarea nivelului de cultura a oamenilor, in special a celor tineri, se face si prin televiziune, prin programe de inalta tinuta.

Anunțuri

Aseara, adica marti 23 februarie, pe postul B1TV, la emisiunea Nasul, ce sa vezi printre altele: venise/erau invitati – si aici! – cei doi actori saraci si plangaciosi, Ion Lucian si Rodica Popescu-Bitanescu. Nu, rectific. Doar unul plange, cealalta rade in hohote ca o isterica. Rasul este brandul ei, ar trebui sa-l inregistreze la…OSIM.

Evident, discutia se purta tot in jurul cumulului pensiei cu salariul. In afara de gazda, Moraru, la enisiune participa si Gr.Cartianu de la Adevarul, cel care publicase cu doua zile in urma doua articole consecutive despre atitudinea complet deplasata a lui Ion Lucian in legatura cu chestiunea in cauza.

Si ce sa vezi? Actorul nostru e consecvent, o tine p-a lui. Adica ce daca are 86 de ani, nu poate sa fie si director al unui teatru pentru copii si tineret, dar si pensionar in acelasi timp, fiind remunerat pentru ambele ipostaze. Da, e consecvent in ridicolul ce-l caracterizeaza. Numai ca un singur om nu remarca acest fapt. Si acesta este insusi actorul nostru.

Citeam zilele trecute cum ca in Romania noastra, anual absolva cursurile facultatilor de teatru 300 de tineri, din care doar 15% isi gasesc locul in meseria pe care si-au ales-o. Restul se apuca de mici afaceri, fac figuratie pe la tv, se ataseaza temporar pe langa diferite trupe umoristice sau gasesc ceva de facut cu intermitenta in publicitate. Iar un actor plangacios si o actrita hahaitoare (si autoare!) care acum spune ca n-a cersit de la precupeti ba o ceapa, ba un merisor etc, nu pot sa-si consume in liniste pensiile, scriindu-si poate si memoriile.

Asa cum anticipam ieri, ca urmare a unor jocuri de culise de ultima ora bine orchestrate, la mult asteptatul congres al PSD, dupa ce au ramas in cursa doar doi candidati la presedintia acestui partid, M.Geoana si V.Ponta, dupa numararea voturilor a fost declarat castigator cel de-al doilea.

Surpriza n-a fost asa de mare, era de asteptat dupa retragerea altor candidati in favoarea acestuia, dar mai ales dupa cuvantarea vechiului comunist bolsevic, vopsit in social-democrat, Ion Iliescu. Dupa cum am spus/scris si cu alte ocazii, batranul edec n-a uitat (si n-a iertat) umilinta suferita la precedentul congres din 2005 cand a fost dat jos de la sefia partidului creat de el insusi. Lucru pe care, de altfel, l-a evocat si ieri in cuvantarea sa. Asa ca, dupa scenariul pus la cale de batranul bolsevic octogenar impreuna cu alti marginalizati din partid, a iesit invingator un tanar fost procuror dornic de afirmare.

Cine este noul presedinte al PSD? Cum am spus, un fost procuror intrat in politica sub obladuirea lui A.Nastase, educat de acesta din punct de vedere politic si poreclit/supranumit tot de el Micul Titulescu, dupa profilul acestuia asemanator cu cel al celebrului diplomat roman. A detinut si functii politice in partid dar si in guvern, in doua randuri.

Chiar daca proaspatul ales promite cate-n luna si stele, el va fi dirijat de pe tusa de batranii din partid care l-au sustinut si care au facut carare la DNA. Sa nu-si inchipuie ca va putea face ce doreste. El nu este decat o masca, o cortina in spatele careia se fac jocurile de catre papusarii partidului. Asta, da reforma, zic si eu!

Asadar, Ion Iliescu s-a tinut de cuvant, chiar daca a renuntat formal la titlul de presedinte de onoare, in sensul ca el nu va iesi din politica decat cu…picioarele inainte. Memento!

Un congres asteptat

20/02/2010

Asist, ma uit plictisit la tv unde se transmite mult asteptatul congres al PSD, cu mici intreruperi, si nu ma mir de felul in care se desfasoara. Vorbe goale doar pentru a umple timpul alocat vorbitorilor, aceeasi pe care ii vedem zi de zi la televizor. Limbaj de lemn mostenit din vechiul regim, oamenii provenind – cu mici exceptii – din acea perioada in care au fost inoculati cu acest jargon. Chiar in urma cu cateva minute si-a incheiat discursul A.Nastase, cel cu nu stiu cate dosare la DNA si care, conform obiceiului, vorbeste mult fara sa spuna nimic.

Congresul a debutat cu o cearta in direct intre doi primari, cel de la Voluntari si cel de la sect. 5. A fost distractiv, ca de altfel tot congresul. Lupta pentru suprematie in partid este acerba. Dar nu pe principii, pe ideologie. Care ideologie? Niciun partid nu are o anumita ideologie. Singura ideologie predominanta este cea prin care sa poti pune mana pe o functie in partidul respectiv si care sa-i confere insului respectiv sansa de a urca pe scara sociala cat mai sus. Scopul scuza mijloacele, acest dicton macheavelic guverneaza politica la romani.

Am asistat pana acum la atacuri destul de puternice la adresa Prostanacului si ridicarea in slavi a Micului Titulescu, copilul de suflet al lui Nastase. Si probabil ca acesta va castiga presedintia partidului. Numai ca echipa lui va fi formata tot din batranii partidului si care-l vor sufoca pe noul ales. Vom vedea.

CPUN

09/02/2010

Azi se implinesc 20 de ani de la infiintarea CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala – un fel de Parlament national, dupa ce fusese desfiintata Marea Adunare Nationala care functionase in regimul comunist din 1946.

Se intelege ca, dupa ce FSN-ul se inscrisese ca partid si, ca atare, participa la alegerile prezidentiale, parlamentare si locale din 20 mai 1990, si-a luat partea leului, adica jumatate din numarul celor care faceau parte din acest organism care avea doar misiunea de a pregati alegerile. Cealalta jumatate revenea celorlalte partide inscrise pana la acea data. Si mai erau cateva locuri pentru minoritati si fostii detinuti politici. In total 241 de membri. Iar presedinte, cine putea sa fie altul decat comunistul-bolsevic, Ion Iliescu.

Evident, toate sedintele erau televizate de catre TVRL, sedinte care se intindeau pana tarziu in noapte cu discutii sterile in care fiecare spunea ce-l taia capul, ca in Hyde Parck, nimeni n-asculta ce spune celalalt.

Intr-una din aceste sedinte cand s-a luat in discutie manifestatia maraton a bucurestenilor impotriva participarii FSN-ului la alegerile din 20 mai, Ion Iliescu, care prezida sedinta, a rostit „celebra” fraza : Lasati-i sa fiarba in suc propriu! Si au „fiert” pana in zorii zilei de 13 iunie 1990, cand au fost luati pe sus de fortele de ordine, iar a doua zi a urmat devastarea Bucurestiului de catre hoardele subterane aduse de acelasi Iliescu si acolitii sai.

La aceste sedinte ale CPUN, unul din cei mai vocali participanti era poetul-portofel de azi, dizidentul de atunci (care cica fusese arestat…la domiciliu!), Mircea Dinescu.

PS. Aflam azi ca poetul-portofel a dat informatii distorsionate despre o asa zisa colaborare cu Securitatea a lui Cezar Ivanescu.

Revenire

08/02/2010

Sa nu se creada ca am facut o obsesie pentru poetul portofel, Mircea Dinescu, acest Dinu Paturica al vremurilor noastre care dintr-un sarantoc din Slobozia si comunist pro-moscovit din epoca lui Ceausescu, a ajuns in epoca unui bolsevic batran, Ion Iliescu, mare boier, latifundiar. Cum bine il numea Tia Serbanescu, bardul de la Cetate.

Iata cum il caracterizeaza Adrian Marino in cartea sa Viata unui om singur, aparuta postmortem la Polirom:

Biata Romanie si biata tanara democratie romaneasca, in care unii dintre purtatorii sai de cuvant si lideri de opinie sunt de calitatea unui golanas, suburban, incult, agresiv si obraznic, gen Mircea Dinescu. Devenit vedeta, deoarece, fugit din domiciliul obligatoriu din…propria sa locuinta, in 1989, a inceput sa strige pe strada, devenit portdrapel al recastigarii libertatii…O scena mai perfecta de suprarealism politic este greu de imaginat.

PS. Zilele trecute am aflat, tot din presa, ca acest pseudopoet, in 1981, a suferit o condamnare la inchisoare cu suspendare conditionata, pentru lovire. Aici era…disidenta!

N-as mai fi revenit la acest impostor, pe numele sau Mircea Dinescu ( vezi postarea din 20 dec. 2009), daca in aceste zile nu s-ar vorbi despre el in calitatea pe care o are de membru al CNSAS, cu rang de secretar de stat.

Omul nostru a fost declarat incompatibil cu aceasta functie publica de catre ANI, avand in vedere ca boierul de la Dunare – fost proletar, utecist si comunist de frunte, mai apoi devenit disident (!) cu cateva luni inainte de decembrie 1989 – este administrator a doua societati agro-viticole care-i aduc un venit substantial. Cred ca se mira si el cand vede ce are la usa stiut fiind ca nu i-a adus socialismul pentru care a luptat, ce i-a adus capitalismul made in Romania.

Pe deasupra, poetul-lumpen era si comentator platit la un ziar al unui mogul infractor si unde vitupera cu toata forta impotriva Presedintelui Basescu prin pamflete si alte scarbosenii; ziar care a dat ortul popii luna trecuta din lipsa de cititori precum si datorita atitudinii sale de ura fata de un anumit partid. Deh, cititorii nu iarta!

Si cand a fost intrebat poetul nostru cu burta de catre un ziarist de la o publicatie centrala daca nu cumva este incompatibil cu activitatea de la tv, a raspuns in stilul sau caracteristic de tigan de la Slobozia: Ma doare-n cur de incompatibilitate asta. Bravo, poetule!

Iar acum invoca faptul ca e o chestie de razbunare politica si ca se vrea ca el sa nu mai faca parte din CNSAS. Pai da, omul culegea informatii de acolo si apoi le punea in circulatie, evident, cu dedicatie. Dar cu dosarul sau de la Securitate ce-o fi facut? Se stie ca multi din cei urmariti, la randul lor erau si ei turnatori. Asta-i poetul portofel.