O aniversare trista

28/01/2010

Astazi se implinesc 20 de ani – cifra fatidica! – de la marea demonstratie a celor trei partide istorice, PNTCD, PNL si PSDR, din Piata Victoriei din Bucuresti impotriva transformarii FSN in partid si participarea acestuia la alegerile prezidentiale, parlamentare si locale ce aveau sa se desfasoare in luna mai 1990, in Duminica Orbului.

Se stie, ne amintim cum a luat fiinta aceasta structura politica nationala in zilele fierbinti din decembrie 1989, intre fuga lui Ceausescu si executia acestuia la Targoviste. Era o structura formata din comunisti de frunte din esalonul doi si securisti, impanata cu dizidenti din regimul care tocmai cazuse, asa de ochii lumii si care, pana la urma, au si parasit asa zisul CFSN, un fel de comitet central de tip comunist. Ca acest FSN era cladit la sugestia si sub coordonarea lui Ion Iliescu ca structura de partid, o dovedeste si faptul ca avea organizatii la toate nivelurile administratiei locale pana la intreprinderi si institutii.

Si cum Ion Iliescu promisese in prima faza ca FSN nu se va prezenta la proximele alegeri si, chiar mai mult, se va autodizolva dupa acestea, si apoi razgandindu-se, partidele istorice proaspat reinfiintate au incercat  sa-i convinga pe fruntasii FSN sa-si respecte cuvantul, fara rezultat insa.

A urmat marea manifestatie de protest din 28 ianuarie 1990, organizata de cele trei partide, si contramanifestatia organizata de FSN in acelasi loc si la aceeasi ora. Ce-a iesit, se stie. Si mai grav a fost faptul ca a doua zi, pe 29 ianuarie 1990, FSN, cu ajutorul securistilor, a adus oameni din intreprinderi industriale si institutii in centrul Capitalei si care scandau sloganuri ca in anii instaurarii regimului comunist impotriva capitalistilor si a intelectualitatii. De asemenea ei s-au dedat la devastarea sediilor celor trei partide istorice, evident, pentru intimidarea acestora si cu acordul tacit al lui Ion Iliescu. S-a ajuns pana acolo incat presedintele PNTCD, Corneliu Coposu, a fost salvat din sediul partidului cu ajutorul unei tanchete de insusi Petre Roman, care era primministru la acea data si care striga cat il tinea gura: S-au demascat! Despre ce demascare era vorba, nici azi nu poate sa spuna, mai ales ca acum este un…liberal convins (!).

Iar sirul unor astfel de evenimente a continuat, culminand cu manifestatia maraton din Piata Universitatii – aprile-mai 1990 – si inabusirea acesteia de catre Politie si mineri adusi tot de Ion Iliescu, in 13-15 iunie 1990. Dupa care au urmat si alte mineriade.

TVR si Mica Unire

25/01/2010

Din punct de vedere istoric ieri, 24 ianuarie 2010, aniversam 151 de ani de la Actul ce consfintea Unirea Principatelor Romane – Muntenia(Valahia) si Moldova – sub acelasi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, cunoscuta in istoria neamului si sub numele de Unirea cea Mica, stiut fiind ca Marea Unire a avut loc la 01 decembrie 1918.

Pana aici toate bune si frumoase, mai ales ca, desi vremea excesiv de geroasa, cainoasa, au avut loc, ca de obicei, manifestari ocazionate de acest eveniment la Iasi si Focsani unde au participat, printre altii, primii doi oameni in stat, respectiv Presedintele T.Basescu si presedintele Senatului, M.Geoana, asa cum sta bine unor personalitati ale statului care se si ne respecta.

Dar ce sa vezi? Pai…n-am vazut mai nimic, noi cei ce nu luam parte la aceste manifestari. Speram, si chiar imi rezervasem timp, sa vad la tv si, in special, la TVR fiindca  aceasta televiziune este nationala, si, ca atare, are obligatia sa ne prezinte noua, de doua ori contribuabili la finantarea acesteia, toate evenimentele de interes national. M-am inselat, si nu e prima data.

Adica, ce-am vazut? Pai am vazut franturi din cele doua manifestari, de la Iasi si Focsani, pe niste ferestre ale celor doua televiziuni de stiri, RTV si Antena 3, acestea neavand nicio obligatie in raport cu statul de a transmite, fiind private, doar asa din simt patriotic atata cat au si ele. In timp ce draga noastra televiziune nationala, cu cele sapte canale ale sale, nu s-a invrednicit sa ne dea macar secvente, daca nu in intregime ceremoniile. In schimb dadea pe TVR1, canalul care acopera intreg teritoriul tarii, in reluare (?) o emisiune/conferinta a unui actor care iubeste mult televiziunea, indiferent care, si care tine sa-si depaseasca conditia fara a spune nimic. Adica omul se amesteca si in religie, si in filozofie, si in arta in general, un fel de ghiveci fara gust.

Astept, asadar, schimbarea cat mai grabnica a presedintelui/director general al TVR din functie si inlocuirea cu un om capabil, priceput, bun manager si apolitic. Mai ales apolitic!

EMINESCU-160

16/01/2010

Ieri s-au implinit 160 de ani de la nasterea marelui poet national – sau a poetului nepereche, cum il numea G.Calinescu – Mihai Eminescu. O aniversare stearsa din punct de vedere al manifestarilor pe plan national si care nu s-a bucurat de atentia cuvenita din partea mijloacelor audiovizuale, poate cu exceptia radioului public.
Este inadmisibil cum TVR Cultural, un canal platit din bani publici, nu s-a implicat aproape de loc. Ba, mai mult, seara a prezentat un film vechi romanesc dupa o schita de I.L.Caragiale, ca si cand romanii il aniversau pe acesta. Despre televiziunile comerciale, cele de nisa, nici nu mai vorbim. Acestea sunt interesate mai degraba de fiul lui Prigoana, de Udrea si alte bagatele. Evident, in prime time, la cele doua televiziuni ne erau ifatisati C.Antonescu si M.Geoana.
Se pare ca mai apreciat este Eminescu in Basarabia, unde au avut loc mai multe manifestari culturale dedicate acestui eveniment.
M.Eminescu, poetul de geniu care a contribuit, as zice hotarator, la modernizarea limbii romane in general, a limbii literare in special, este inca tratat cu oarecare indiferenta de autoritatile romane actuale si, mai ales, de Academie si ministerul Culturii.
Un poet, scriitor, ziarist ca Eminescu si care ne-a lasat o opera nemuritoare in scurta sa viata, starneste aducere aminte doar o data sau de doua ori pe an. Viata lui a fost ca o torta care s-a stins prematur precum cea a altor genii, Mozart, Chopin, Villon, Puskin s.a.

PS.-Ma bucur sa constat ca sunt printre bloggeri multi care si-au adus aminte de M.Eminescu. M-a impresionat mult o tanara care a inchinat intreg blogul acestui poet, postand poezii cu ilustratii personale destul de reusite, asa cum rezulta de aic

Trec zilele…

08/01/2010

Iata a trecut mai bine de o saptamana de la intrarea in noul an si totul curge liniar, fara inflexiuni. Aceeasi viata searbada, fara nicio bucurie majora, doar cu micile bucurii cotidiene cand constati ca nu te mai doare corpul unde te durea ieri sau ca, iata, ai avut o noapte normala si ai dormit bine, fara cosmaruri.
Acuma ce sa zic? Ce spun si altii la varsta asta: zi mersi si traieste clipa. Au trecut aceste sarbatori pe langa noi ca si cand n-ar fi fost. O, altadata ce ne mai agitam. Mancare, cadouri, musafiri. Acum am lasat-o mai moale, dar moale de tot.
Inainte imi placea cand ningea, mai ales de Craciun sau Anul Nou. Dar acum, cu ochii pe fereastra si cu urechile la radio si tv, te intrebi daca sa iesi sau nu din casa. N-ai ce face, daca-i musai, trebuie. Si totusi, cum zicea Fr.Villon: Unde sunt zapezile de altadata?