13-15 IUNIE

Azi, cei ce-şi mai aduc aminte de acea manifestaţie maraton, cunoscută sub numele de Piaţa Universităţii, comemorează acele evenimente tragice petrecute cu 20 de ani în urmă. Atunci, oameni de toate vârstele sau profesiile, indiferent de gradul de cultură, timp de 52 de zile au manifestat paşnic împotriva restauraţiei impusă de Ion Iliescu şi acoliţii lui, după ce românii văzuse un licăr de speranţă atunci în decembrie 1989, când crezuse că au terminat cu regimul comunist ce-i înrobise timp de 45 de ani.

După “victoria” neocomuniştilor din eşaloanele doi şi trei ale PCR la alegerile din 20 mai 1990, în Duminica orbului, aceştia îşi consolidase poziţia în stat şi, ca atare, îi deranjau profund cele ce se întâmplau şi tot ceea ce se cerea în Piaţa Universităţii. Aşa că în ziua de 12 iunie 1990 au hotărât să lichideze în forţă această mişcare a aşa zişilor golani care fusese lăsaţi acolo să fiarbă în suc propriu, după expresia criminalului bolşevic Ion Iliescu.

Planul a fost pus în aplicare în zorii zilei de 13 iunie 1990, când detaşamente de poliţie şi foşti securişti în civil au ras piaţa de tot ce mai exista acolo, oameni, corturi sau lozinci.După care s-au dedat la acte provocatoare incendiind autobuze sau atacând clădiri sau obictive civile. Pretext, pentru a intrerupe emisia tv după ce Iliescu a făcut apel la oameni de bine ca să vină în Capitală ca să apere…cuceririle revoluţiei.

Şi rugămintea n-a fost în van. În zorii zilei de 14 iunie 1990, hoardele de mineri, împănate cu securişti, au împresurat Bucureştiul în ceea ce s-a numit mai apoi a treia mineriadă, bătând şi schilodind sute de oameni nevinovaţi, oricine putea fi suspect. Au fost şi morţi, şase, conform oficialităţilor. Dar se pare că au fost mult mai mulţi. Aşa s-a reeditat cam ceea ce făcuse Ceauşescu în decembrie. Iar Ion Iliescu, principalul vinovat, n-a suportat consecinţele. E bine mersi şi azi, după ce a domnit timp de 11 ani la Palatul Cotroceni, continuând să dea lecţii de democraţie şi după ce , în acest interval de timp, a tras România în jos cu 10-15 ani faţă de celelalte foste ţări socialiste.

Acum doar istoria mai poate face dreptate, în urma acestor evenimente mii de oameni luând calea exilului pe unde au văzut cu ochii şi unde trăiesc şi azi.