CPUN

Azi se implinesc 20 de ani de la infiintarea CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala – un fel de Parlament national, dupa ce fusese desfiintata Marea Adunare Nationala care functionase in regimul comunist din 1946.

Se intelege ca, dupa ce FSN-ul se inscrisese ca partid si, ca atare, participa la alegerile prezidentiale, parlamentare si locale din 20 mai 1990, si-a luat partea leului, adica jumatate din numarul celor care faceau parte din acest organism care avea doar misiunea de a pregati alegerile. Cealalta jumatate revenea celorlalte partide inscrise pana la acea data. Si mai erau cateva locuri pentru minoritati si fostii detinuti politici. In total 241 de membri. Iar presedinte, cine putea sa fie altul decat comunistul-bolsevic, Ion Iliescu.

Evident, toate sedintele erau televizate de catre TVRL, sedinte care se intindeau pana tarziu in noapte cu discutii sterile in care fiecare spunea ce-l taia capul, ca in Hyde Parck, nimeni n-asculta ce spune celalalt.

Intr-una din aceste sedinte cand s-a luat in discutie manifestatia maraton a bucurestenilor impotriva participarii FSN-ului la alegerile din 20 mai, Ion Iliescu, care prezida sedinta, a rostit “celebra” fraza : Lasati-i sa fiarba in suc propriu! Si au “fiert” pana in zorii zilei de 13 iunie 1990, cand au fost luati pe sus de fortele de ordine, iar a doua zi a urmat devastarea Bucurestiului de catre hoardele subterane aduse de acelasi Iliescu si acolitii sai.

La aceste sedinte ale CPUN, unul din cei mai vocali participanti era poetul-portofel de azi, dizidentul de atunci (care cica fusese arestat…la domiciliu!), Mircea Dinescu.

PS. Aflam azi ca poetul-portofel a dat informatii distorsionate despre o asa zisa colaborare cu Securitatea a lui Cezar Ivanescu.

Revenire

Sa nu se creada ca am facut o obsesie pentru poetul portofel, Mircea Dinescu, acest Dinu Paturica al vremurilor noastre care dintr-un sarantoc din Slobozia si comunist pro-moscovit din epoca lui Ceausescu, a ajuns in epoca unui bolsevic batran, Ion Iliescu, mare boier, latifundiar. Cum bine il numea Tia Serbanescu, bardul de la Cetate.

Iata cum il caracterizeaza Adrian Marino in cartea sa Viata unui om singur, aparuta postmortem la Polirom:

Biata Romanie si biata tanara democratie romaneasca, in care unii dintre purtatorii sai de cuvant si lideri de opinie sunt de calitatea unui golanas, suburban, incult, agresiv si obraznic, gen Mircea Dinescu. Devenit vedeta, deoarece, fugit din domiciliul obligatoriu din…propria sa locuinta, in 1989, a inceput sa strige pe strada, devenit portdrapel al recastigarii libertatii…O scena mai perfecta de suprarealism politic este greu de imaginat.

PS. Zilele trecute am aflat, tot din presa, ca acest pseudopoet, in 1981, a suferit o condamnare la inchisoare cu suspendare conditionata, pentru lovire. Aici era…disidenta!

Boierul incompatibil

N-as mai fi revenit la acest impostor, pe numele sau Mircea Dinescu ( vezi postarea din 20 dec. 2009), daca in aceste zile nu s-ar vorbi despre el in calitatea pe care o are de membru al CNSAS, cu rang de secretar de stat.

Omul nostru a fost declarat incompatibil cu aceasta functie publica de catre ANI, avand in vedere ca boierul de la Dunare – fost proletar, utecist si comunist de frunte, mai apoi devenit disident (!) cu cateva luni inainte de decembrie 1989 – este administrator a doua societati agro-viticole care-i aduc un venit substantial. Cred ca se mira si el cand vede ce are la usa stiut fiind ca nu i-a adus socialismul pentru care a luptat, ce i-a adus capitalismul made in Romania.

Pe deasupra, poetul-lumpen era si comentator platit la un ziar al unui mogul infractor si unde vitupera cu toata forta impotriva Presedintelui Basescu prin pamflete si alte scarbosenii; ziar care a dat ortul popii luna trecuta din lipsa de cititori precum si datorita atitudinii sale de ura fata de un anumit partid. Deh, cititorii nu iarta!

Si cand a fost intrebat poetul nostru cu burta de catre un ziarist de la o publicatie centrala daca nu cumva este incompatibil cu activitatea de la tv, a raspuns in stilul sau caracteristic de tigan de la Slobozia: Ma doare-n cur de incompatibilitate asta. Bravo, poetule!

Iar acum invoca faptul ca e o chestie de razbunare politica si ca se vrea ca el sa nu mai faca parte din CNSAS. Pai da, omul culegea informatii de acolo si apoi le punea in circulatie, evident, cu dedicatie. Dar cu dosarul sau de la Securitate ce-o fi facut? Se stie ca multi din cei urmariti, la randul lor erau si ei turnatori. Asta-i poetul portofel.

O aniversare trista

Astazi se implinesc 20 de ani – cifra fatidica! – de la marea demonstratie a celor trei partide istorice, PNTCD, PNL si PSDR, din Piata Victoriei din Bucuresti impotriva transformarii FSN in partid si participarea acestuia la alegerile prezidentiale, parlamentare si locale ce aveau sa se desfasoare in luna mai 1990, in Duminica Orbului.

Se stie, ne amintim cum a luat fiinta aceasta structura politica nationala in zilele fierbinti din decembrie 1989, intre fuga lui Ceausescu si executia acestuia la Targoviste. Era o structura formata din comunisti de frunte din esalonul doi si securisti, impanata cu dizidenti din regimul care tocmai cazuse, asa de ochii lumii si care, pana la urma, au si parasit asa zisul CFSN, un fel de comitet central de tip comunist. Ca acest FSN era cladit la sugestia si sub coordonarea lui Ion Iliescu ca structura de partid, o dovedeste si faptul ca avea organizatii la toate nivelurile administratiei locale pana la intreprinderi si institutii.

Si cum Ion Iliescu promisese in prima faza ca FSN nu se va prezenta la proximele alegeri si, chiar mai mult, se va autodizolva dupa acestea, si apoi razgandindu-se, partidele istorice proaspat reinfiintate au incercat  sa-i convinga pe fruntasii FSN sa-si respecte cuvantul, fara rezultat insa.

A urmat marea manifestatie de protest din 28 ianuarie 1990, organizata de cele trei partide, si contramanifestatia organizata de FSN in acelasi loc si la aceeasi ora. Ce-a iesit, se stie. Si mai grav a fost faptul ca a doua zi, pe 29 ianuarie 1990, FSN, cu ajutorul securistilor, a adus oameni din intreprinderi industriale si institutii in centrul Capitalei si care scandau sloganuri ca in anii instaurarii regimului comunist impotriva capitalistilor si a intelectualitatii. De asemenea ei s-au dedat la devastarea sediilor celor trei partide istorice, evident, pentru intimidarea acestora si cu acordul tacit al lui Ion Iliescu. S-a ajuns pana acolo incat presedintele PNTCD, Corneliu Coposu, a fost salvat din sediul partidului cu ajutorul unei tanchete de insusi Petre Roman, care era primministru la acea data si care striga cat il tinea gura: S-au demascat! Despre ce demascare era vorba, nici azi nu poate sa spuna, mai ales ca acum este un…liberal convins (!).

Iar sirul unor astfel de evenimente a continuat, culminand cu manifestatia maraton din Piata Universitatii – aprile-mai 1990 – si inabusirea acesteia de catre Politie si mineri adusi tot de Ion Iliescu, in 13-15 iunie 1990. Dupa care au urmat si alte mineriade.

TVR si Mica Unire

Din punct de vedere istoric ieri, 24 ianuarie 2010, aniversam 151 de ani de la Actul ce consfintea Unirea Principatelor Romane – Muntenia(Valahia) si Moldova – sub acelasi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, cunoscuta in istoria neamului si sub numele de Unirea cea Mica, stiut fiind ca Marea Unire a avut loc la 01 decembrie 1918.

Pana aici toate bune si frumoase, mai ales ca, desi vremea excesiv de geroasa, cainoasa, au avut loc, ca de obicei, manifestari ocazionate de acest eveniment la Iasi si Focsani unde au participat, printre altii, primii doi oameni in stat, respectiv Presedintele T.Basescu si presedintele Senatului, M.Geoana, asa cum sta bine unor personalitati ale statului care se si ne respecta.

Dar ce sa vezi? Pai…n-am vazut mai nimic, noi cei ce nu luam parte la aceste manifestari. Speram, si chiar imi rezervasem timp, sa vad la tv si, in special, la TVR fiindca  aceasta televiziune este nationala, si, ca atare, are obligatia sa ne prezinte noua, de doua ori contribuabili la finantarea acesteia, toate evenimentele de interes national. M-am inselat, si nu e prima data.

Adica, ce-am vazut? Pai am vazut franturi din cele doua manifestari, de la Iasi si Focsani, pe niste ferestre ale celor doua televiziuni de stiri, RTV si Antena 3, acestea neavand nicio obligatie in raport cu statul de a transmite, fiind private, doar asa din simt patriotic atata cat au si ele. In timp ce draga noastra televiziune nationala, cu cele sapte canale ale sale, nu s-a invrednicit sa ne dea macar secvente, daca nu in intregime ceremoniile. In schimb dadea pe TVR1, canalul care acopera intreg teritoriul tarii, in reluare (?) o emisiune/conferinta a unui actor care iubeste mult televiziunea, indiferent care, si care tine sa-si depaseasca conditia fara a spune nimic. Adica omul se amesteca si in religie, si in filozofie, si in arta in general, un fel de ghiveci fara gust.

Astept, asadar, schimbarea cat mai grabnica a presedintelui/director general al TVR din functie si inlocuirea cu un om capabil, priceput, bun manager si apolitic. Mai ales apolitic!

EMINESCU-160

Ieri s-au implinit 160 de ani de la nasterea marelui poet national – sau a poetului nepereche, cum il numea G.Calinescu – Mihai Eminescu. O aniversare stearsa din punct de vedere al manifestarilor pe plan national si care nu s-a bucurat de atentia cuvenita din partea mijloacelor audiovizuale, poate cu exceptia radioului public.
Este inadmisibil cum TVR Cultural, un canal platit din bani publici, nu s-a implicat aproape de loc. Ba, mai mult, seara a prezentat un film vechi romanesc dupa o schita de I.L.Caragiale, ca si cand romanii il aniversau pe acesta. Despre televiziunile comerciale, cele de nisa, nici nu mai vorbim. Acestea sunt interesate mai degraba de fiul lui Prigoana, de Udrea si alte bagatele. Evident, in prime time, la cele doua televiziuni ne erau ifatisati C.Antonescu si M.Geoana.
Se pare ca mai apreciat este Eminescu in Basarabia, unde au avut loc mai multe manifestari culturale dedicate acestui eveniment.
M.Eminescu, poetul de geniu care a contribuit, as zice hotarator, la modernizarea limbii romane in general, a limbii literare in special, este inca tratat cu oarecare indiferenta de autoritatile romane actuale si, mai ales, de Academie si ministerul Culturii.
Un poet, scriitor, ziarist ca Eminescu si care ne-a lasat o opera nemuritoare in scurta sa viata, starneste aducere aminte doar o data sau de doua ori pe an. Viata lui a fost ca o torta care s-a stins prematur precum cea a altor genii, Mozart, Chopin, Villon, Puskin s.a.

PS.-Ma bucur sa constat ca sunt printre bloggeri multi care si-au adus aminte de M.Eminescu. M-a impresionat mult o tanara care a inchinat intreg blogul acestui poet, postand poezii cu ilustratii personale destul de reusite, asa cum rezulta de aic

Trec zilele…

Iata a trecut mai bine de o saptamana de la intrarea in noul an si totul curge liniar, fara inflexiuni. Aceeasi viata searbada, fara nicio bucurie majora, doar cu micile bucurii cotidiene cand constati ca nu te mai doare corpul unde te durea ieri sau ca, iata, ai avut o noapte normala si ai dormit bine, fara cosmaruri.
Acuma ce sa zic? Ce spun si altii la varsta asta: zi mersi si traieste clipa. Au trecut aceste sarbatori pe langa noi ca si cand n-ar fi fost. O, altadata ce ne mai agitam. Mancare, cadouri, musafiri. Acum am lasat-o mai moale, dar moale de tot.
Inainte imi placea cand ningea, mai ales de Craciun sau Anul Nou. Dar acum, cu ochii pe fereastra si cu urechile la radio si tv, te intrebi daca sa iesi sau nu din casa. N-ai ce face, daca-i musai, trebuie. Si totusi, cum zicea Fr.Villon: Unde sunt zapezile de altadata?

Lovitura de gratie

In urma cu 62 de ani – la 30 decembrie 1947 – dupa multe lovituri suportate de societatea romaneasca dupa actul criminal savarsit de tanarul rege Mihai I la 23 august 1944 cand a inchinat tara sovieticilor, iata ca acum chiar el a fost victima regimului prosovietic instalat la 06 martie 1945 sub guvernul Petru Groza.

In acea zi de decembrie, conform documentelor oficiale, Regele, aflat in Palatul Elisabeta dupa ce fusese chemat de urgenta de la Sinaia, a fost somat de catre P.Groza si Gh.Gheorghiu-Dej sa semneze Actul de abdicare ce i-a fost prezentat; iar acesta, sub amenintarea armelor si a executarii a 1000 de studenti (!), a semnat.

Aceasta lovitura a fost minutios pregatita de comunisti. Chiar si data n-a fost aleasa la intamplare: pe 30 decembrie 1922 fusese proclamata URSS. In aceeasi zi fusese convocat Parlamentul – ales prin fraude masive in noiembrie 1946 – care a proclamat Republica Populara Romana si abrogarea monarhiei ca regim, instaurandu-se astfel ceea ce s-a numit regimul de democratie populara. Si astfel romanii mai faceau un pas mare spre comunizarea societatii, dupa modelul impus de Moscova si acolitii acesteia din interior.

Ma aflam atunci in vacanta de Craciun in comuna natala, la parinti. Pe vremea aceea nu existau atatea mijloace de comunicare sau de transport ca azi, fara a mai lua in consideratie faptul ca era iarna si multa zapada. Si totusi a doua zi comuna era plina cu afise care proslaveau RPR. Asadar afisele fusese tiparite si aduse cu mult inainte de catre agentii guvernului prosovietic.

Si daca atunci cand am intrat in vacanta, liceul dintr-un oras de provincie unde invatam se chema Liceul Regele Ferdinand, cand m-am intors el se numea…Liceul Teoretic de Baieti.

Lantul reformelor comuniste a continuat in 1948 cu Legea nationalizarii din 11iunie 1948 – alta coincidenta de data cu 11 iunie 1848 – , apoi Reforma invatamantului din 23 august 1948 – ce coincidenta (!) – si calvarul romanilor pe drumul trasat de invataturile  marxist-leninist-staliniste cu tot cortegiul sau de crime asupra celor ce carteau impotriva regimului nou instalat.

Un proletar devenit…boier

Acesta este poetul-revolutionar, scolit la Academia “St.Gheorghiu”, fostul portar de la Uniunea Scriitorilor, Mircea Dinescu. Il revedem in aceste zile cum striga el din Studioul 4 al TVR : Am invins ! Adica, comunistii mai de mana a doua i-au invins pe cei de rangul intai.

Acest impostor care s-a imbogatit peste orice asteptari dupa 1989 sub aura de dizident al regimului politic al lui Ceausescu vine acum si ne da lectii de democratie.

Mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut ieri, sambata, 19 dec., la CNN intr-un reportaj facut de un american care a scris o carte despre asa zisa revolutie din dec. 1989, declarand cu ipocrizie nonsalanta tot felul de ineptii si, mai ales, unde era subtitrat ca activist anticomunist.

Ce-ar mai fi de spus cand vezi un asemenea specimen cu burta ca un nesimtit si care n-a facut nimic pentru consolidarea democratiei la noi, in afara de vorbarie si…mistouri. Pacat de acei copii care au murit sub gloantele lui decembrie 1989.

Dupa 20 de ani

Nu, nu este vorba de celebrul roman al lui Al. Dumas, ci de o aniversare/comemorare a unor evenimente petrecute in urma cu 20 de ani in Romania si carora urmasii comunistilor situati in esalonul doi al regimului comunist de la noi i-au zis revolutie.

In mintea acestora, in fruntea carora s-a aflat un vechi comunist, Ion Iliescu, scolit la Moscova in regimul lui Stalin, nu era altceva decat inlocuirea regimului comunist de tip ceausist cu unul cu fata umana de tip gorbaciovist, dupa modelul perestroika, promovat de Gorbaciov in Uniunea Sovietica. De altfel lozinca folosita in timpul evenimentelor a fost Jos Ceausescu; abia dupa miscarile organizate de partidele istorice reinfiintate a aparut sloganul Jos comunismul.

De altfel dupa instaurarea si consolidarea regimului condus de FSN, in frunte cu Ion Iliescu, acesta din urma, obedient Moscovei de unde a venit sprijinul masiv pentru succesul asa zisei revolutii, in semn de recunostinta s-a deplasat in Uniunea Sovietica pentru a semna Tratatul de prietenie cu aceasta tara, fara sa i-o fi cerut cineva acest lucru.

Acese evenimente petrecute in urma cu 20 de ani s-au soldat cu peste 1200 de morti si sute de raniti, lucru nemaiintalnit in nicio tara fosta comunista care s-a eliberat in 1989. Aceste victime sunt puse in sarcina lui Iliescu si a acolitilor sai, si pentru care n-a platit nimeni.